miercuri, 10 februarie 2010

Acţiune în revendicare. Adeverinţă provizorie eliberată în temeiul Legii nr. 18/1991. Forţă probantă

Secţia civilă a Curţii de apel Bucuresti

Decizie nr. 503 din 05/04/1996

   Adeverinţa provizorie eliberată de comisia de aplicare a Legii fondului funciar nr. 18/1991 nu constituie titlu de proprietate, care să justifice admiterea acţiunii în revendicare a terenului.

   Prin cererea adresată Judecătoriei Urziceni reclamantul C.P. a chemat în judecată pe pârâtul B.V. pentru că instanţa, prin sentinţa ce o va pronunţa, să îl oblige pe pârât să lase reclamantului în deplină proprietate şi posesie terenul în suprafaţa de 1.250 mp, situat în comuna Moviliţa, judeţul Ialomiţa.

   Prin sentinţa civilă nr. 2.000/1993, Judecătoria Urziceni a respins acţiunea ca nefondată.

   Tribunalul Ialomiţa, prin decizia nr. 426A/1995, a respins, ca nefondat, apelul declarat de moştenitoarele defunctului reclamant împotriva sentinţei.

   Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că reclamantul, respectiv moştenitoarele acestuia, nu au făcut dovada dreptului de proprietate asupra suprafeţei de teren pe care o revendică.

   Împotriva acestei decizii apelantele au declarat recurs.

   În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 18/1991, şi nu dispoziţiile art. 23 din aceeaşi lege, aşa cum greşit s-a susţinut.

   Criticile formulate nu sunt întemeiate.

   În mod corect s-a reţinut de către instanţa de apel că reclamantele nu au făcut dovada că autorului lor i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeţei de teren revendicate.

   Este adevărat că la dosarul cauzei a fost depusă adeverinţa provizorie de proprietate nr. 3/1991 eliberată de Comisia Comunală Moviliţa de aplicare a Legii fondului funciar, din care nu rezultă însă că acestuia i sar fi reconstituit şi dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 1.250 m.p., situat în intravilanul comunei Moviliţa.

   Pe de altă parte, critica privitoare la aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 24 din Legea nr. 18/1991, nu este întemeiată, faţă de împrejurarea că nu s-a făcut dovadă cu acte, respectiv titlu de proprietate, a dreptului de proprietate în privinţa suprafeţei de teren revendicată.

 

   * Prin Decizia in interesul legii nr. 1/1997 Curtea Supremă de Justiţie a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general şi a stabilit că adeverinţa eliberată de comisia constituită potrivit Legii nr. 18/1991 şi procesul-verbal de punere în posesie nu constituie titlu de proprietate care să poată fi examinat în cadrul soluţionării unor acţiuni în revendicare sau în sistarea stării de devălmăşie.

Extras:

Titlul de proprietate emis în aplicarea Legii nr. 18/1991 este act administrativ, în baza căruia se creează raporturi juridice vizând dreptul de proprietate, iar instanţa căreia îi revine competenţa materială de a soluţiona cererile de anulare a acestuia este judecătoria, potrivit dispoziţiilor art.1 pct. 2 din C.pr.civ.

Adeverinţa eliberată de comisia locală instituită în temeiul Legii nr. 18/1991 şi procesul verbal de punere în posesie nu pot fi asimilate, ca valoarea probatorie, cu titlul de proprietate ce conferă dreptul real de proprietate asupra terenului şi este opozabil erga omnes în cadrul raporturilor juridice civile.

Instanţele judecătoreşti pot cenzura stabilirea amplasamentului terenurilor, în raport cu dispoziţiile art. 13 din aceeaşi lege[1], atunci când sunt sesizate cu privire la atribuirea efectivă a terenurilor de către comisiile locale, în temeiul art. 36 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 131/1991[2].

Întinderea dreptului de proprietate asupra terenului aferent unei construcţii, dobândite prin cumpărare sub imperiul Legii nr. 58/1974, poate fi determinată prin deducerea intenţiei părţilor din convenţie şi din ansamblul probelor administrative.

Ordinul emis de prefect în aplicarea prevederilor art. 35 alin. 6 din Legea nr. 18/1991[3] este supus controlului judecătoresc, întrucât nu face parte din categoria actelor administrative exceptate de la acest control.


[1]  (1) Terenurile cooperativelor agricole de producţie situate în extravilanul localităţilor devin proprietatea cooperatorilor sau, după caz, a moştenitorilor acestora, corespunzător suprafeţelor aduse sau preluate în orice mod în patrimoniul cooperativei.  (2)  Atribuirea efectivă a terenurilor se face, în zona colinară, de regulă, pe vechile amplasamente, iar în zonele de câmpie, pe sole stabilite de comisie şi nu neaparat pe vechile amplasamente ale proprietăţii, în cadrul perimetrelor actuale ale cooperativelor. (3) În cazul în care între suprafaţa de teren a cooperativei agricole de producţie, rezultă prin însumarea suprafeţelor de teren aduse de cooperatori sau preluate în orice alt mod de cooperativă, şi suprafaţa de teren actuală au intervenit modificari atât în ce priveşte suprafaţa totală, cât şi pe categorii de folosinţă, stabilirea proprietăţii cooperatorilor sau moştenitorilor acestora se face prin reducerea unei cote proporţionale rezultate din scăderea suprafeţelor legal folosite în alte scopuri din suprafaţa totală iniţială şi proporţional cu categoriile de folosinţă agricolă existente. (4) Nu vor fi afectaţi deţinătorii de suprafeţe care au proprietăţi mai mici de 1 ha. (5) Suprafeţele ocupate de plantaţii pomicole, viticole, sere, helestee, amenajări piscicole, pepiniere, construcţii administrative şi agrozootehnice, precum şi cele necesare bazei furajere aferente capacităţilor de producţie zootehnice existente în cooperative, pot reprezenta, pe baza opţiunii proprietarilor, aport la constituirea unor forme de asociere de tip privat, cu sau fără personalitate juridică.

[2] (1) Punerea in posesie a proprietarilor, în cadrul zonelor teritoriale delimitate, se face de comisie, pe baza de măsurători topografice. (2) Persoanele care au formulat plângeri la judecătorie vor fi puse în posesie provizoriu pâna la prezentarea hotărârii judecătoreşti de către comisii, cu suprafeţele stabilite pe baza hotărârii comisiei judeţene sau, dupa caz, a municipiului Bucureşti. Dupa prezentarea hotărârii judecătoreşti, punerea n posesie se va face ţinând seama de aceasta. (3) Comisiile comunale, oraşeneşti sau municipale, din rezerva constituită potrivit legii, vor putea atribui, în completare, terenuri, dacă din hotarâre rezultă aceasta. (4) Punerea în posesie a proprietarilor se va face în prezenţa fiecărui proprietar, semnând tabelul de luare în primire a terenului. (5) Marcarea parcelelor se face prin ţăruşi sau borne care se asigură de fiecare proprietar.

[3] Atribuirea în proprietate a terenurilor prevăzute de alin. 2-5 se va face, prin decizia prefecturii, la propunerea primariilor pe baza verificării situaţiei juridice a terenurilor.

Un comentariu:

  1. daca sunt deja antabulat an baza adeverintei si a procesului verbal am si plan de situatie autorizatie de constructie certificat urbanistic tot nu poate fi atacata actiunea an revendicare .
    atunci trebuie deschis o actiune pentru anularea titlului sau rectificare cadastrala

    RăspundeţiȘtergere