vineri, 30 ianuarie 2009

Determinarea sau înlesnirea sinuciderii

Secţia penală a Tribunalului Suprem
Decizie nr. 1047 din 27/05/1977
Determinarea sau înlesnirea sinuciderii. Element constitutiv. Latură subiectivă

Prin sentinţa penală nr. 9/1977 a Tribunalului judeţean Prahova, inculpatul M.I. a fost condamnat la 6 ani şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea de determinarea sau înlesnirea sinuciderii, prevăzută de art. 179 Cod penal
Prima instanţă a reţinut că inculpatul, căsătorit cu M. E. din anul 1954, a avut faţă de aceasta o comportare total necorespunzătoare, lovind-o şi ameninţând-o în repetate rânduri. În ziua de 31 martie 1976, după ce s-a reîntors de la muncă, intervenind unele discuţii, inculpatul a lovit-o din nou şi a constrâns-o să doarmă peste noapte într-o cameră neamenajată, fără ferestre şi fără pat. A doua zi, M. E. s-a ascuns de frică în podul casei, unde, fiind găsită de inculpat, a fost dată jos cu forţa, lovită cu un scaun şi ameninţată cu moartea. În mod similar s-a comportat inculpatul şi în ziua următoare, când, după alte ameninţări, i-a interzis să se culce în casă, astfel că, deşi îmbrăcată sumar, M. G. a rămas afară aproape toată noaptea. Disperată de comportarea soţului său, M. E. a ingerat o substanţă caustică. Cu toate că inculpatul a constatat că soţia sa se află într-o stare gravă, nu i-a dat nici un ajutor şi nu a solicitat intervenţia medicului, M. E. decedând în noaptea de 3 aprilie 1976.
Din actele medico-legale rezultă că moartea victimei a fost violentă, datorându-se unei intoxicaţii cu o substanţă caustică.
Împotriva sentinţei a declarat recurs inculpatul care, prin motivele de casare formulare, susţine că eronat a fost condamnat pentru infracţiunea prevăzută de art. 179 Cod penal, deoarece nu a avut intenţia s-o determine pe soţia sa să se sinucidă, chiar dacă a supus-o la rele tratamente.
Recursul nu este întemeiat.
Potrivit art. 179 alin. 1 Cod penal este sancţionată fapta de a determina sau de a înlesni sinuciderea unei persoane, dacă sinuciderea sau încercarea de sinucidere a avut loc.
După cum rezultă din text latura obiectivă a acestei infracţiuni constă în determinarea unei persoane la sinucidere sau înlesnirea sinuciderii, iar modalităţile de determinare la sinucidere sunt variate. Astfel, este posibil ca activitatea infracţională să se realizeze nu numai prin a îndemna, a amăgi, ci şi prin acte de tortură, de supunere la chinuri, repetate scandaluri şi bătăi, care pot aduce o persoană într-o stare disperată, ce culminează cu sinuciderea sau încercarea de sinucidere.
În ceea ce priveşte latura subiectivă, această infracţiune se comite cu intenţie directă, când făptuitorul prevăzând rezultatul sinuciderii, a urmărit realizarea acestuia, sau indirectă când rezultatul posibil al sinuciderii a fost prevăzut şi acceptat.
În cazul de faţă, sub aspectul laturii obiective, inculpatul a determinat-o pe soţia sa să se sinucidă, prin acţiuni de violenţă şi tortură prelungite în timp care depăşesc cu totul limitele unor relaţii cât de puţin umane.
În contextul unei astfel de comportări, actul sinuciderii soţiei prin care a pus capăt chinurilor suferite este, evident, rezultatul activităţii inculpatului care - temeinic - a fost considerată de prima instanţă determinantă.
Sub aspectul laturii subiective - intenţia - comportarea inumană a inculpatului faţă de soţia sa - chinuită şi umilinţele la care a fost supusă - exteriorizează cel puţin faptul că a avut reprezentarea posibilităţii ca o astfel de comportare să o determine sa-şi curme viaţa, rezultat pe care l-a acceptat, după cum o demonstrează persistenţa în aplicarea relelor tratamente. Existenţa intenţiei indirecte este deci neîndoielnic dovedită, cu atât mai mult cu cât şi după otrăvire, când victimei i s-a făcut rău, inculpatul nu a luat nici o măsura.
În consecinţă, motivul de recurs, fiind neîntemeiat, urmează a fi respins.

Niciun comentariu:

Trimiteţi un comentariu